Spots 
Între 30% și 40% dintre gospodăriile din România, Bulgaria și Grecia alocă peste 10% din venituri pentru energie, nivel de la care această cheltuială devine o povară structurală, potrivit estimărilor Asociației Energia Inteligentă. Președintele organizației, Dumitru Chisăliță, avertizează că această formă de sărăcie nu apare întotdeauna în statisticile oficiale, dar obligă familiile să reducă alte cheltuieli esențiale.
Pragul luat în calcul de AEI include cheltuielile unei gospodării pentru electricitate, gaze, energie termică și combustibili.
„Există o formă de sărăcie care nu se vede imediat în statistici, dar se simte în fiecare factură plătită. Nu este neapărat sărăcie extremă, nu este lipsă totală de venit. Este momentul în care cheltuielile cu energia depășesc 10% din venitul unei gospodării. Din acel prag, energia nu mai este un serviciu – devine o povară structurală. În Europa, dacă folosim acest indicator simplu, realitatea este mai dură decât arată cifrele oficiale privind «incapacitatea de a încălzi locuința». Estimările AEI arată că aproximativ 17-22% dintre gospodăriile din UE ar depăși acest prag. Vorbim de zeci de milioane de familii pentru care energia nu mai este un cost normal al traiului, ci o presiune constantă asupra bugetului”, susține Dumitru Chisăliță. Diferențe mari între regiunile Europei
Potrivit estimărilor prezentate de acesta, între 30% și 40% dintre gospodăriile din estul și sud-estul Europei, inclusiv din România, Bulgaria și Grecia, cheltuie peste 10% din venituri pentru energie. În cazul unei familii cu venituri reduse, facturile pot ajunge să reprezinte între 15% și 20% din buget, pe fondul veniturilor mici, al locuințelor slab izolate și al sistemelor de încălzire ineficiente.
În Spania și Portugalia, aproximativ 20-25% dintre gospodării ar putea depăși pragul de 10%. În aceste state, problema este legată atât de nivelul veniturilor, cât și de calitatea clădirilor și de volatilitatea prețurilor la electricitate.
Proporția scade la 5-10% în state precum Finlanda, Danemarca și Luxemburg, deși energia nu este neapărat mai ieftină. Diferența este dată de veniturile mai mari, eficiența energetică a clădirilor și sistemele de protecție socială.
Chisăliță arată că Uniunea Europeană evaluează oficial sărăcia energetică și prin indicatori precum incapacitatea unei gospodării de a-și menține locuința încălzită corespunzător. În opinia sa, această măsurare nu îi surprinde însă pe cei care își plătesc facturile, dar renunță la alte cheltuieli.
„Pragul de 10% din venit este mai incomod, pentru că arată altceva: familii care încă plătesc facturi, dar sacrifică alte cheltuieli, precum hrană, sănătate, educație. Este sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare. O gospodărie poate avea căldură, dar poate renunța la vacanțe, la economii sau la siguranță financiară. Iar pe termen lung, această presiune produce vulnerabilitate economică și tensiune socială”, a subliniat președintele AEI. „Subvențiile nu sunt o soluție structurală”
Perioada 2022-2023 a arătat cât de fragil este echilibrul, consideră Chisăliță. În mai multe state europene, numărul gospodăriilor care alocau peste 10% din venituri pentru energie a crescut puternic, iar fără schemele de plafonare și sprijin public proporția ar fi fost mai mare.
Acesta a avertizat însă că subvențiile nu rezolvă cauzele problemei, ci doar oferă timp pentru adoptarea unor măsuri structurale.
Între 30% și 40% dintre gospodăriile din România, Bulgaria și Grecia alocă peste 10% din venituri pentru energie, nivel de la care această cheltuială devine o povară structurală, potrivit estimărilor Asociației Energia Inteligentă.